Când eram mică,aveam cea mai bogată și cretină imaginație.De mică sunt fană a tot ce ține de monștrii,strigoi,vampiri,vârcolaci,desene animate,zombii,povești de groază,etc.Așa că am să vă spun despre fricile mele din copilărie.
Cea mai mare frică a mea era întunericul,știu că la orice om îi este sau îi era frică de întuneric.Îmi imaginam monștrii din Scooby-Doo sau ce mai citeam de pe net."Monștrii mei"stăteau:sub pat,în dulap sau pluteau deasupra mea.Mereu îmi era frică să mă descopăr de pătura mea.
Fantomele,o da,și de fantome îmi era frică.Mă prindea seara pe drum și imi imaginam ca iese vreo fantomă dintr-o casă abandonată în calea mea și ma ia cu ea să mă omoare.
Curaj,cățelul cel fricos.Era desenul meu preferat dintre toate,cum am mai spus,eram o fană și încă sunt a monștriilor.Îmi plăcea să văd zombii,extratereștrii,fantome și toate ciudățeniile din desen,iar noaptea când auzeam un zgomot,credeam ca vine vre-un monstru de-a lui Curaj să mă mănânce.
Auzeam la TV că există extratereștrii și este posibil să ne viziteze pe pământ.Iar eu,îmi imaginam că o să mă tortureze,iar apoi o să stăpânească lumea,evident că ma uitam la prea multe filme.
Cu cât cresc mai mult,cu atât vreau să îmi fie mintea plină cu cât mai multe bullshituri și să fiu speriată mai tare pentru că am o imaginație al naibii de bogată.
Am avut și înca mai am multe frici,pâna la și cel mai mic zgomot mă sperii,cu imaginața poți face multe.Chiar și acum mă uit la seriale,citesc cărți Sf și mă uit pe alte articole despre ciudățeniile astea.
Vouă de ce vă era frica când erați puști? :3
